martes, 2 de marzo de 2010

Il Cjanton di Anute, "Il barcon"



     E jere une biele sere di primevere.
I rifletôrs dal vicin campament militâr, le fasevin ancjemò plui luminose…
Tal cuiet de gnot si sintive cjantâ un gri.
Cui miei tenars sedis agns o spieti che al rivi, e  come dutis lis seris poiade sul gno confident barcon.

     Lui al vignarà, lu viodarai rivâ di lontan, cul so incidi elegant, snel te figure, o sai che nol ven par me, al ven pe so musiche, mio barbe al è il so mestri.

     Avuâl o jeri in glorie…cidine, cidine o varès gjoldût sintint a chês puaris melodiis che al sunave, che par me e jerin la musiche plui maraveose. I vierzarai la puarte riceviint come simpri un soredint e rispietôs amicâl salût, o sintivi sunà lis cjampanis tal mio cûr che al bateve.

     Al è un maraveôs sium, ma usgnot la realtât e je un’altre, i minûts a van passant someant secui, e a planc lis cjampanis si van trasformânt in dolorôs suns. Lui nol rive, oh mio Diu no sta scurî cheste gnot tant luminose.

     Ce isal passât ? ce lu varaial tratignût ? forsit un trasferiment o magari un amôr ? La spiete e je lungje, i minuts a somein secui, e lis mês domandis cence rispueste.

     Dal campament militâr mi rive il sun de trombe dal cidinôr, par me si je fate gnot, dut al è finît. O sint une lagrime mare sbrissantmi clipe ju pe muse avilide, poiantsi sul marmul frêt dal mio cjar barcon.
---

3 comentarios:

Anónimo dijo...

Brave Anute, che bielis robis che tu tu scribis, o soi Lichute

Unknown dijo...

Me gusta mucho. Esta hacido con el corazon.
Mandi

Galliano dijo...

Jaio:
Anute ti mande chestis liniis.
Mandi Galliano
--------------
Al Siôr Jaio di Bruxelles lu ringracii e lu saludi di cûr.

Anute Leonarduç.