martes, 23 de marzo de 2010

Il Cjalcjut...


     Di piçul o ai sintût spes e vulintîr a fevelâ di cjalcjuts e altris spirts folets, che a vignivin nomenâts cun tancj altris nons, seont cui che ti contave la conte.
    Il cjalcjut si po descrivilu come une opression che ti cjape tal sium, a
disevin che al jere un striament.

     Tes lungjis seradis d’Invier, cuant che il scûr al rivave adore, a spesseavin a dai di cene ai fruts, i plui piçui a jerin i candidâts par lâ a durmî subit, i plui granduts a levin a discartossâ blave e a specolâ.
     Simpri cualchi vecje e scomençave a contâ, e cjale il câs o al principi o finâl de serade, la conte e lave sul cjalcjut, di sigûr la anziane che e contave, cui sa cetantis voltis che lis varâ sintudis dai vons contadôrs di flabis o falopis, l’impuartant al jere il ton de vôs, e la sigurece tal dî, si siguravin un auditori atent e sensibil a cheste tematiche.

     I plui zovins a jerin i candidats a ricevi il messaç, che nus sugjerive une misteriose cunvigne cul scognossût, tune misture di pôre, ma al stes timp une aventure che o varessin frontât prin o dopo.

    Jo o durmivi tal stes jet cuntun fradi, un da cjâf e un da pît, cuant che me none nus studave la lus de cjamare sierant la puarte nus racomandave,
- durmît subit che se no al ven il cjalcjut -. Jo o levi ben sot lis cuviertis, lis orelis spiçadis pe pôre, come par sintî miôr cualsisei rumôr, e spietânt che si poiàs sul mio pet e al tacàs a pesâmi sore, scjafoiantmi.
     Us domandi: vuê, di ce si spaventino i fruts?  
---                  

1 comentario:

Anónimo dijo...

CUMÒ I FRUTS A NO SI SPAURISIN DI NUJE, A SON UNEVORE VIVARÓS.CUANT CHE JO O IERI PIÇULE A MI SPAURIVIN CUL BARBE COÇON. LIÇUTE